| 1.
|
SPER'A, sper, vb. I. Intranz. si tranz. A considera ca realizabilă o dorinţă, a avea speranţă; a nădăjdui. - Din lat., it. sperare. Sursă
: DEX'98
( 64832)
- claudia |
| |
| 2.
|
A spera ≠ a deznădăjdui
Sursă
: Antonime
(69275)
- siveco |
| |
| 3.
|
A spera ≠ a dispera
Sursă
: Antonime
(69276)
- siveco |
| |
| 4.
|
SPER'A vb. 1. a crede, a nădăjdui, (înv. si reg.) a se nădăi. (~ că îsi va realiza visul.) 2. a nădăjdui, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) astepta, a nădăjdui, (înv. si reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.)
Sursă
: Sinonime
(210850)
- siveco |
| |
| 5.
|
sper'a vb., ind. prez. 1 sg. sp'er, 3 sg. si pl. sp'eră
Sursă
: DOR
(283527)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SPER'A sper 1. tranz. A astepta cu încredere (mai mult sau mai puţin fermă). 2. in-tranz. A crede că o dorinţă sau o acţiune se va înfăptui; a trage nădejde; a nădăjdui. /<lat., it. sperare
Sursă
: NODEX
(354076)
- siveco |
| |
|
|